Sindromul Dressler: complicații după afectarea inimii și ce trebuie să știți

Inima noastră este închisă într-un sac numit pericard. Pericardul are atât funcții de protecție, cât și de susținere în pomparea sângelui. Sunt multe patologii care apar pe pericard, cele mai frecvente fiind pericardita.

 Cauzele pericardice sunt diverse, atât primare, cât și secundare. În acest articol vom afla despre patologia în care pericardita este o complicație după alte boli: sindromul Dressler. Apariția sindromului Dressler complică și mai mult starea patologică a pacientului. Prin urmare, trebuie să știi bine să recunoști și să tratezi prompt.

Pericardită

conţinut

• 1. Ce este sindromul Dressler?
• 2. Cauzele sindromului Dressler
• 3. Care sunt complicațiile sindromului Dressler?
• 4. Care sunt simptomele sindromului Dressler?
• 5. Cum este diagnosticat sindromul Dressler?
• 6. Cum este tratat sindromul Dressler?
• 7. Cum să preveniți sindromul Dressler?

1. Ce este sindromul Dressler?

• Sindromul Dressler este o afecțiune inflamatorie a pericardului secundară leziunilor cardiace severe. Aceste leziuni cauzează adesea necroza celulelor miocardice.
• Acest sindrom, împreună cu o serie de alte leziuni pericardice, este cunoscut în mod colectiv sub numele de sindrom postcardiac. Leziunea mușchiului inimii cauzează distrugerea țesuturilor. Acest lucru duce la acumularea de resturi de țesut și sânge în pericard. Activează astfel răspunsul inflamator și răspunsul imun local. Acesta este mecanismul care stă la baza pericarditei în sindromul Dressler. Deoarece este un mecanism autoimun, dacă nu există o infecție bacteriană suplimentară, tratamentul cu antibiotice nu este necesar.
• Inflamația afectează și alte locuri, cel mai frecvent miocardita. Complicațiile grave, cum ar fi insuficiența cardiacă, aritmiile ventriculare sau anomaliile severe de conducere sunt rare. Cea mai gravă afecțiune este tamponada cardiacă acută din cauza efuziunii pericardice care poate pune viața în pericol. În plus, boala crește și durata spitalizării, crescând astfel riscul de infecții dobândite în spital.

2. Cauzele sindromului Dressler

• Patogenia sindromului nu a fost studiată în mod clar. Cu toate acestea, este practic răspunsul autoimun al organismului care declanșează un răspuns inflamator. Adică, corpul luptă împotriva propriilor organe. În funcție de individ, susceptibilitatea crescută are ca rezultat eliberarea de autoantigene produse de cardiomiocitele necrotice, inițiind astfel răspunsurile sistemului imunitar.
• Cauzele sindromului Dressler sunt în primul rând necroza celulelor miocardice. Celulele moarte declanșează un răspuns imun. Acest lucru are ca rezultat producerea de anticorpi autoimuni. Cauzele posibile sunt:
  • Infarctul miocardic : cea mai frecventă cauză. Infarctul miocardic fără intervenția în timp util în perioada de aur va distruge miocardul.
  • Chirurgie pe inimă: în timpul intervenției chirurgicale poate provoca micro-traumă la inimă. Ele dăunează celulelor musculare ale inimii.
  • Transplant de inimă: respingerea este o problemă foarte frecventă după un transplant de organ. Mecanismul autoimun împotriva inimii transplantate provoacă pericardită.
  • Traumatisme cardiace : traumatisme directe ale inimii, cum ar fi bătăi, tăieturi, înjunghiere... provocând moartea celulelor musculare ale inimii
  • Stop cardiac : Când inima încetează să mai bată, lăsând fără aport de sânge. Aceasta provoacă moartea celulelor miocardice.
  • În plus, deși rare, procedurile cardiace pot provoca și sindromul Dressler. De exemplu, după intervenția coronariană, plasarea stimulatorului cardiac...

Infarctul miocardic este o cauză frecventă

3. Care sunt complicațiile sindromului Dressler?

Dacă este lăsat netratat, sindromul Dressler poate duce la complicații grave. Complicațiile frecvente sunt:

• Tamponadă cardiacă acută : Inflamația provoacă secreție crescută de lichid în pericard. Deoarece pericardul este o cavitate închisă, acest fluid va apăsa inima. Creșterea presiunii în cavitatea pericardică, prevenind contracția inimii. Acest lucru îl împiedică să pompeze suficient sânge în restul corpului. Consecințele pot duce la insuficiență de organ, șoc și chiar moarte.
• Pericardita constrictivă: Inflamația recurentă sau cronică poate determina îngroșarea sau cicatricea pericardului, ceea ce duce la micșorarea treptată a pericardului, strângerea inimii, reducând capacitatea inimii de a pompa sânge în mod eficient. Aceasta este o complicație gravă care poate necesita îndepărtarea pericardului.

Revărsatul provoacă compresia inimii

4. Care sunt simptomele sindromului Dressler?

Primele simptome ale unui atac de cord pot apărea la două săptămâni până la o lună după un atac de cord. Semnele nespecifice pot fi:

• Pacientul se simte obosit și slăbit
• Febra mare: Febra poate ajunge la 39-40 de grade intermitent sau continuu, care poate fi redusa dupa atacuri.
• Dureri toracice: Durere severă, senzație de greutate, care durează ore în șir, durere care crește atunci când este culcat pe spate, scade când stai sau aplecat înainte, durere toracică pleuritică (crește la inhalare profundă, după tuse și înghițire). Durerea se simte din partea superioară a trapezului, gâtului, brațelor și spatelui.
• Un simptom comun al sindromului Dressler este lichidul pericardic. Frecarea pericardică este o trăsătură distinctivă pentru a confirma diagnosticul de pericardită. Cu toate acestea, acest simptom a dispărut curând. Nu toți pacienții cu pericardită au o frecare pericardică. Cantitatea de lichid pericardic afectează și frecarea pericardică.
• Tuse uscată, dificultăți de respirație, tuse cu sânge.
• Iritația pielii – erupție cutanată

5. Cum este diagnosticat sindromul Dressler?

Diagnosticul sindromului Dressler necesită o combinație de constatări clinice și de laborator. Clinicianul trebuie să examineze cu atenție simptomele pacientului. Întrebați despre antecedentele bolilor de inimă, intervenții chirurgicale pe inimă. În funcție de starea fiecărui pacient, medicul va desemna următoarele paraclinice:

• Ecocardiografie: Investigați revărsatul pericardic, proprietățile pericardice. În plus, au fost investigate și complicațiile infarctului miocardic.În contextul traumatismului au fost depistate și complicații mecanice ale inimii.
• Electrocardiograma : Manifestările pericarditei se manifestă indirect pe electrocardiogramă. Deși specificitatea nu este mare, ea contribuie semnificativ la sugerarea patologiei. Semnele electrocardiografice pot apărea foarte devreme pentru a ajuta medicii să pună un diagnostic în timp util. Cu toate acestea, electrocardiograma încă nu este valabilă pentru diagnosticul sindromului Dressler
• Radiografia toracică : Ajută la detectarea efuziunii pericardice și pleurale. De asemenea, ajută la excluderea altor afecțiuni similare cu pneumonia. Razele X sunt de mare valoare în cazurile de traumatism sau de răni penetrante la nivelul toracelui. Ajută la evaluarea rapidă și inițială a leziunilor cavității toracice.
• Teste de sânge : număr crescut de sânge și factori inflamatori sugerează inflamație.

Radiografia inimii înainte și după efuziune

Sindromul Dressler este o complicație moderată sau tardivă a leziunilor cardiace. Dacă nu este tratată la timp, va afecta negativ prognosticul bolii.

6. Cum este tratat sindromul Dressler?

TRATAMENT DE BAZĂ

Scopul este ameliorarea durerii și reducerea inflamației. Baza tratamentului medical pentru sindromul Dressler sunt medicamentele antiinflamatoare, cum ar fi:

• Alegerea optimă în pericardită după infarctul miocardic. Acest medicament are atât un rol terapeutic în infarctul miocardic, cât și proprietăți antiinflamatorii.
• Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene/AINS ( Ibuprofen sau Naproxen/Naprosyn) și acetaminofenul (Tylenol) ajută la reducerea inflamației sau durerii.
• Colchicina este adecvată în pericardita cronică sau recurentă dacă monoterapia cu aspirină este ineficientă. Unele cercetări sugerează că colchicina administrată înainte de operația pe inimă poate ajuta la prevenirea sindromului după operația pe inimă. Eficacitatea colchicinei în tratamentul sindromului cardiac post-traumatic este neclară.
• Acest imunosupresor poate reduce inflamația asociată cu sindromul Dressler. Corticosteroizii pot avea efecte secundare grave și pot afecta vindecarea țesutului cardiac deteriorat după un IM sau o intervenție chirurgicală. Prin urmare, corticosteroizii sunt utilizați de obicei numai atunci când alte tratamente nu au fost eficiente.

TRATAMENTUL Complicațiilor

Complicațiile sindromului Dressler sunt adesea mai puțin sensibile la tratamentul medical. Acestea necesită intervenții mai intense.

• Puncția pericardică: Dacă există sindrom de tamponada acută, indicația de puncție este obligatorie. Pacientului i se administrează anestezie locală și se introduce un ac prin piele până în cavitatea pericardică. Puncția pericardică este o procedură dificilă care necesită un medic cu experiență. Lichidul aspirat poate fi testat și pentru diagnosticul diferențial al altor boli.
• Pericardectomie : Dacă pericardul devine inflamat, constrânge și blochează inima, poate fi necesar să fie îndepărtat. Această intervenție chirurgicală are multe complicații potențiale din cauza apropierii de multe organe din piept. Aveți nevoie de o echipă chirurgicală calificată și de chirurgi cu experiență pentru a efectua.
• În plus, este, de asemenea, necesar să se trateze cauza sindromului Dressler, cum ar fi infarctul miocardic, traumatisme, leziuni cardiace ...

Puncția pericardică

Prognosticul pentru sindromul Dressler este în general favorabil. Dar depinde de cât de repede este diagnosticată și tratată afecțiunea. Deși rară, monitorizarea pe termen lung este recomandată din cauza riscului de complicații, cum ar fi tamponada cardiacă, care poate fi fatală. O persoană care a avut un episod de sindrom Dressler are un risc mai mare de a avea un alt episod.

7. Cum să preveniți sindromul Dressler?

• Tratament bun al bolilor de bază, cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul, dislipidemia. Urmați tratamentul medicului, nu renunțați și nu vă automedicați.
• Fumatul interzis
• Nu abuzați de alcool, stimulente
• Faceți o activitate fizică moderată
• Mănâncă fructe și legume proaspete, sucuri, sucuri, cereale. Înlocuiți grăsimile animale cu uleiuri vegetale. Limitați băuturile carbogazoase, sărate, prăjite și picante.

Sindromul Dressler este o complicație după afectarea inimii din diverse cauze. Boala poate progresa lent, dar atunci când apar complicații, există un risc mare de deces. Sindromul Dressler complică și mai mult starea medicală a pacientului. Cu toate acestea, cu intervenția în timp util, sindromul Dressler are de obicei un prognostic bun. Cel mai important este să tratați bine etiologia și să controlați complicațiile. Controlul stilului de viață și tratamentul optimizat al bolii de bază sunt modalități de prevenire a sindromului Dressler.

Doctorul Luong Sy North